Timp si contratimp

Mi-am iesit din minti. Revin in 5 minute         
                                                              -Enjoy life. there is plenty of time to be dead.


Se zice ca viata nu e facuta sa te uiti inapoi, ca este o calatorie mereu catre inainte. Am trecut. Incerc sa nu ma gandesc prea mult la el, sa nu traiesc din amintiri, insa nici sa ma gandesc prea putin, nu as vrea imi pierd complet memoria. Echilibrul dintre cele doua, probabil, il dozeaza detasarea. E de bine, iti amintesti mai amanuntit, si te detasezi de actualitatea situatiei. E de rau, preferi sa mai uiti, sa te detasezi de ce a fost.

 Treaba asta cu detasarea e ceva de genul "Omul vine, sta oleaca, mai vorbeste, dar si pleaca". E buna, dar nici in exces nu ajungi fericit cu ea ( ca doar e o caracteristica a genului feminin). Dar daca te-ai detasa de ce este bine , sa nu iti creezi un tipar ideoologic si te-ai focusa pe ce a fost rau sa il depasesti si sa il accepti, sa nu il scufunzi? Hei, teoria mereu a fost de zahar ars cu scortisoara. Practica... e in contratimp.

Sincer? nu am timp sa urasc oamenii care ma urasc, pentru ca sunt prea ocupata sa iubesc oamenii care ma iubesc.                                       - Let your past make you better, not bitter.

Prezent la condica, Horatiu :"Carpe diem, quam minimum credula postero", în traducere: "Culege ziua de azi și fii cât mai puțin încrezător în viitor". Carpe diem  zice Horatiu, ceea ce e un fel de "hai cu prezentul ca am un feeling cam nasol in rest, cu toate legile alea ale lui Murphy si poate un pic din relativitatea lui Einstein." Horatiu asta isi petrecea eternitatea zilnic. Inspirat om, cu pofta de viata asa... si un pic de  suc de struguri. O fi fost fascinat si de cronometrie? Poate putina fizica a spatiului asezonat cu timp? Timpii biologici de reactie? Capsula timpului sau  paradoxul gemenilor ? Ori SF-urile ii umpleau noptile reci? 

Mare om ala care poate face asta. Sa zicem 70% din timp sa traiasca fara vreo corelatie cu trecutul sau viitorul. Fara cauza sau efect. Acum. Acum. Acum. Acum. Acum. Acum. Acum. Un pic efemer si Nerealist. Dar cel mai mediatizat moment al zilei, anului si al vietii. Ca jurnalist, ajungi sa traiesti "acum" ca si "Trebuia sa stii asta dinainte sa se intample. Ce e in neregula cu tine? Iti pierzi puterile de clarvazator?" si da specularea momentului "acum" aduce bani. Multi bani. Intreaba brokerii.

                            Tu unde te vezi peste 5 ani?                                                                                    

  La cate interviuri am fost.... Am lovit raspunsul ca pe un cui, cand tabloul este deja pe perete. Dar sa ma vizualizez efectiv in viitor mi se pare amuzant si complet pe dinafara capacitatilor umane. Iti poti dori, spera, munci sa..... Dar sa te vezi? Sa iti imaginezi viitorul si sa faci tot posibilul si imposibilul uman sa nu fii in contratimp cu tine insuti, cheri... asta este o provocare. Poate peste 5 ani m-as intoarce in prezent sa rad de imbecilul care mi-a adresat intrebarea asta si sa ii zic : "Serios, tu chiar iti construiesti realitatea pe irealitatea mea? super, intram in afaceri pentru ca am multe planuri de viitor, pentru tine, pentru mine si restul tarii al carei presedinte voi fi. Pentru o zi. Apoi voi fi un zmeu. Si apoi o para malaiata." 

Respect timpul  la fel cum o respect pe mama cand vine in vizita. Nu o pot controla sa nu isi faca de cap in stilul propriu, decat daca o leg cu o "curelusa de mana" sa ii las instrumentele la indemana si sa o setez pe anumite regularitati in actiuni. Insa si micile reguli care par sa o ghideze  sunt un dans intre mine si ea, pentru ca e mama si mereu a facut, face si va face cum vrea. Pentru ca de la ea a inceput momentul 0. Respect inceputul, savurez continutul si ma inclin finalului ca unei piese  de teatru.

Ce ar fi prezentul fara un stop de trecut si o picatura de viitor, pe care sa le palpezi in contratimp?