(pentru muritorii de
foame, muritorii de grija altora si muritorii de rand)
“Cum
sa nimeresti in rai, daca in ziua de azi, 6 din cele 7 pacate capitale sunt un
hobby?”
Suna
cunoscut. M-am intins pe o parte si ca sa ma amuz mai serios, am inceput sa
numar pe degete cu acuratete.
Mandria. Am bifat-o cu brio. Mandria de a avea ceva, ce doar tu ai, dar se
strica cand te astepti mai putin. Mandria de a fi mai bun, mai frumos, mai
destept, mai puternic, mai cum vrei tu. Mandria care ajunge sa lase pe altii
reci, iar tu, socat, inveti ca pe lume exista subiecte mai interesante decat tine,
unic buric al pamantului. In exces, mandria te lasa singur, asta e
adevarul, iar singura mandrie care as vrea sa o mai am dupa un sfert de secol
este ca am lasat ceva in urma mea care sa inspire si pe altii.
Zgarcenia. Mana in mana cu avaritia. Falsul
sentiment de putere cand calci pe capete, pe onoare, pe valori morale sa faci
bani si sa fii respectat. Inveti ca nu asa se castiga respectul, oamenii te
evita ca pe acei vanzatori cu privirea flamanda de a incheia un contract. Cand
banul devine un scop in sine si te dezumanizeaza complet, este mai grav decat
atunci cand, comiti atrocitati ca sa ai bani sa supravietuiesti? Legea junglei ma face sa imi doresc mai nou sa fiu respectata pentru ce
sunt, nu pentru ce am, caci asa am invatat ca eu sunt tot ceea ce am.
Desfranarea. Acum din zambet pufnesc in ras. Oh,
ale tineretii valuri zbuciumate, curioase, tematoare, nesigure, dar
teribiliste. Cred ca fiecare dintre noi ar putea scrie cel putin o carte despre
toate experientele vremelnice. Element cheie al reusitei unei petreceri,
al amuzamentului si distractiei, sexul si conotatiile sale vand. Orice. Dar si curtezanele ori cei
mai ravniti crai s-au plictisit la un moment dat. Daca ar fi sa vand as vrea in
urmatorul sfert de secol sa vand feminitate nu frumusete de firma, atitudine
eleganta nu scenete puerile, isterice ori plangacioase, cavalerism si nu
grosolonie, branduri. Ce e interzis a fost comis, urmatoarea etapa, ma inspira
sa regasesc frumusetea interioara din cioburile unor rani care te invata ca
aproape tot se iarta, nimic nu se uita.
Invidia. Daca stau sa ma gandesc, asta cred ca va fi cel mai greu lucru la care poti
renunta. Pentru ca iti raportezi viata la societate si alte modele ce ti-au
fost alaturi. Original 100% in actiuni nu vei fi foarte des, insa vei vrea sa fii
cel mai priceput la ceva. Ceva la care si altii se pricep. Ceva din care altii
au mai mult. Nu vreau sa invidiez o viata mai buna, mai ales cand as putea gasi
atatea alte vieti care sunt mai rele. Daca nu ajut pe altii, sa discern,
dar sa nu judec.
Lacomia. Bunica avea o vorba “Mananci ca sa traiesti, nu traiesti ca sa mananci”
si cam asa este. Excesele in mancare, bautura si nu numai, sunt cel ma usor de
facut, de plictiseala sau fiecare cu motivatia lui, se poate incerca si ceva
mai complicat, cum ar fi sa te controlezi. Sa iti afli limitele in ambele
sensuri nu suna a un experiment asa de rau. Poate un pic de echilibru si timp
pentru lucruri mai importante nu iti curata complet constiinta de excese, insa
te ajuta “sa te ridici mai usor de sub
mese” si
sa “mergi inainte”.
Mania. Lucrurile nu ies cum vrem noi. De cele mai multe ori simti o ameliorare a
lucrurilor, mai degraba daca ai arunca pe cineva printr-un geam. Insa asta ar
baga pe multi in puscarie si pe altii in spitale de nebuni. A fi aprig la manie
e considerat a fi o calitate comparativ cu a fi molau. Insa cand esti furios,
impulsul distructiv de moment de cele mai multe ori strica relatii, vocifereaza
cu ura subiectiva si face greseli regreabile. Alteori, un bici rezolva
problema. Nu pot milita pentru o lume calma si pasnica pentru ca am parea toti
drogati. Asa ca din punctul asta de vedere, ma bucur cand gasesc pe cineva
care ma completeaza.
Lenea. 10 pasi simpli in a invata
sa fii lenes: 1......
Eh,
unii acum ar spune ca nu prea suntem dusi la Biserica, ceea ce nu ar fi gresit.
Insa noi traim dupa regulile noastre, nu dupa ale lor, imi soptesc in ureche
generatiile actuale. Chiar si asa valorile mondiale se suprapun in puncte
cheie. Timpul nu il dai inapoi, si ce am facut, nu poate fi desfacut,
dar poti invata din experiente sa devii un om. Mai bun sau mai rau, pentru tine
sau daca ai teluri inalte, poate si pentru o lume mai buna.
Pentru
tara si popor, eu schimb putin acest decor
Nu
caut o sfintire scurta, ci streg pretextele din burta.
Intorc
macazul de pe acum, sa imi vad de al meu drum.
Nu
e un plan, ca stim prea bine, cand iti propui nu prea te tine.
E
asa o perspectiva, cu o nuanta colectiva, dupa ceva introspectiva a anilor de
prin arhiva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu