marți, 24 septembrie 2013

A se manevra fragil. Poate provoca dependenta. Partea a IIIa



Ora 22:00 - Nu mor caii cand vor cainii.
Asa cum nu te duc pasii spre dormitor cand organismul iti cere somn si recuperare. Te cam furnica in talpi si sunt voci care iti spun ca tu nu esti genul care sa renunte, sa abandoneze, te simti mai tanar cu cat inaintezi in varsta si vrei sa iti demonstrezi ca inca poti, ca inca meriti ca.. de ce nu? Cand ai ajuns in punctul in care singurul lucru care iti schimba starea de spirit in bine, singurul moment in care iti incarci bateriile si esti super erou, atunci ai sa intelegi cum unii pot dansa fara sa auda muzica, altii pot face sport contorsionandu-s in cele mai nebanuite moduri sau ridicand cu mult peste greutatea lor. Insa cel mai halucinant virus uneste masele din intreaga lume in acordurile placerilor "ne"vinovate.
Viata fara muzica, dans sau sport ar fi doar  un muzeu de ceara, ipsos si marmura.


Ora 24:00 - Nu sunt acasa. Lasati mesaj dupa semnalul sonor.
O noua limba. O noua traditie. Noi reguli. Noi oameni. Noi idei.  Aceleasi simturi, dar totul nou. Cate stiluri de mobila poti face dintr-un copac? Cata moduri de viata iti poate oferi o planta? Te vindeca, te curata, te alina, te innebuneste, te adoarme, te calmeaza, te entuziasmeaza, te ridica, te coboara. Expeditii pe muchie.
Viata fara calatorii sau narcotice ar fi doar un dex fara cuvinte, pentru ca si-ar pierde sensul.


Ora 2:00 - Nu te pot uita.
Nu vreau si nu cred ca o sa o pot face vreodata. Ar fi de prisos, cea mai dureroasa lectie invatata e cea mai pretioasa. Peste 1 an, tot am sa iti pot recunoaste parfumul pe strada. Peste 2, tot am sa iti simt gustul buzelor. Peste 3, tot am sa aud cum imi soptesti la ureche cuvinte doar de noi intelese. Peste 4... 40... Tot am sa zambesc amintindu-mi de tine. Suav, senzual, felin, carnal, obsesiv, repetitiv, extrovertit, spectaculos, fascinant si real.
 Viata fara sex, iubire si magie a fi doar un templu fara adepti.

Ora 4:00 - Nu exista nu pot.
Nu poti, trebuie doar sa vrei Si muncesti mai mult. Nu stii, trebuie doar sa intrebi. Si fii atent. Nu ai resurse, trebuie doar sa te documentezi unde sa cauti. Si nu renunti. Nimic nu este imposibil si doar tu iti  impui limitarile vietii tale. Suna trist. Nu mai fi un trist. Actioneaza sa fii cine vrei sa fii, nu deveni ce esti constrans sa ajungi.
Viata fara vise ar fi doar machete.

Ora 6:00 - Nu rasare soarele.
Am renuntat la cafea, tigari, ciocolata, bani, femei, barbati, jucarii,  job, alcool, muzica, dans, sport, calatorii, narcotice, sex si vise. Tot nu rasare soarele.

Sunt mort? Sunt intemnitat? Sau asta e cu adevarat libertatea? Sa nu fiu prada unor vicii care ma submineaza ? Sunt mai puternic si in control asupra vietii mele, acum cand nu mai am nicio slabiciune? De ce nu ma simt invincibil? Pentru ca sunt om si puterea mea consta in dozajul viciilor, nu in a face soarele sa rasara, iar slabiciunile ma construiesc si ma distrug, definindu-mi limitele. Sunt nemuritor in spirit si un explorator convins.


Nu poti combate  raul...pana cand nu l-ai privit direct in ochi si i-ai ras in fata.



Dependentelor mele, va spun: "Buna dimineata, ce soare frumos avem azi..."

.



luni, 23 septembrie 2013

A se manevra fragil. Poate provoca dependenta. Partea a IIa


Ora  14:00 - Nu imi dau seama ce anotimp e.
Ma ia cu frig si nu e de la aerul conditionat. Geamul inca e inchis. Mhm, sunt fiori pe sira ca iar s-a imbracat colega oficial. Mereu raman traznit cum de nu isi prinde volanele decolteului ala in shredder, cum de nu isi agata cureaua aia in clanta de la bucatarie? Cum reuseste de nu i se sfasie fusta cand se aseaza pe scaun? Cum de nu ucide  pe nimeni cu parfumul ala al ei? Si cel mai curios... Cum de o lasa pazncii in cladire cu tocurile alea care ar opri orice avion sa decoleze, in speculatia de arme albe. Nu am sa inteleg niciodata..insa are un balans foarte... oficial din spate...

Varianta feminina: Ma trec calduri si nu e de la colega. E de la colegul care vine "tzipla" cu dosarul pregatit pentru prezentare. Totul la 4 ace. Inclusiv sub mine le simt... pe scaun..de ace vorbesc.... Dar nu este doar costumul care ii croieste drumul. Atitudinea de "eu salvez lumea inca de cand urc in lift dimineata"... te face sa iti doresti sa se mai ia curentul ocazional..
Viata fara femei sau barbati ar fi lipsita de fantezie si gust.



Ora 16:00 - Nu mai vorbesc cu tine.
Nu mai vreau sa te vad sau sa te aud. Simt asa ca nu mi mai place de tine, dar este un remediu pentru asta. Mai tii minte ca s-a deschis o noua locatie de paintball? Cine e prietenul meu cel mai bun? Nu-i asa ca ma intelegi daca mergem la tir, mai bine? Fotbal... fratie si poate te iert.  Sau te las sa iti iei revansa la karting? Nici de bowling nu mai zici nimic, inca doare de ultima data cand te-am batut, a? Imi place cum iti calculezi revansa.... se vede dupa ceasul nou ca esti pregatit sa pierzi ... sa iti aduc un GPS..pari usor pierdut... sa iti iei si tu aplicatia aia antitantari ca zau... pari cam intepat  :)
Viata fara jucarii sau accesorii ar fi un somn de veghe.



Ora 18:00 - N-am timp.
Da, stiu ca trebuia sa ne vedem azi, dar reprogramam ca stau peste program. Da, stiu ca aveam de facut chestia aia, insa reprogramam pentru ca am un dead-line ucigator. Da, stiu ca poate ar trebui sa doara ce a facut, insa reprogramam sa simt asta pentru cand termin proiectul nou lansat de companie care chiar ma face sa ma simt implinit si ca valorez ceva.
Viata fara tehnologie sau job ar fi doar munca de Sisif.



Ora 20:00 - Nu tine de picior.
Nu tine de cat esti de pesimist, nu tine de cat sti de optimist, nici macar de oportunist. Cat de plin sau gol este paharul, tine mereu si numai, numai de picior si gradul sau de inclinare, cu miscarea din dotare. 
Viata fara alcool ar fi doar o cursa fara alergatori.




-va urma -

A se manevra fragil. Poate provoca dependenta. Partea I

Ora 6:00 - Nu rasare soarele.
Fierbe, da in clocot, abia dupa cateva involburate valuri si o invrajbire intr-o ceasca cu zahar si lapte, viata imi atinge buzele, picatura cu picatura. Acum deschid ochii ca un prunc si vad pentru prima data lumina. 
Viata fara cafea ar fi traita doar in intuneric.



Ora 8:00 - Nu pot sa respir.
E trafic si e atat de aglomerat incat simt cum celelalte masini, blocurile, copacii si magazinele ma inghesuie ca intr-un cosciug si ma sufoc. Plamanii au o minte a lor, diabolica si mai au ceva. Un plan secret. Vom arde tot in jur si vom renaste din cenusa. Aprind, trag, ii invalui, transform angoasa-n fum si atac cu maxima precizie in linia orizontului. Am omorat din nou sa pot trai si maine.
Viata fara tigari ar fi doar framantari.


Ora 10:00 - Nu dau niciun zambet.
Am ajuns la birou si in teancuri de hartii imi vad viata, prin fata ochilor, derulandu-se pe scari rulante. Ma ia nasol. Tot ce nu-mi iese cum vreau eu, se pravaleste peste mine. Refuz sa ma las prada a unui domino fictiv. Ma-nfurii, sfasii, smulg si devorez ca o fiara. Imi petrec limba peste buze si constientizez cu un suras, ca victima masacrului a ramas doar ambalajul din mana. Acela este dovada ca nimic nu imi va fi potrivnic.
Viata fara ciocolata ar fi doar amareala.


Ora 12:00 - Nu exist.
1. Facem pariu ca iese ca mine? imi zice  colegu'. /Nu raspund la provocari, domle. / Esti degeaba, completeaza el.
2. Medicul ma suna timorat. Daca nu il operam, nu cred ca va mai avea scapare. E un efort costisitor dar e ultima dumneavostra sansa. Mergem inainte?
3. Tata, am luat admiterea, da'... la cu taxa. Si in drum spre casa am luat si o amenda. Cotizam?


Am pariat pentru ca stiu care sunt sansele si vreau sa fiu un campion. Am mers inainte pentru ca sanatatea nu are pret. Am cotizat pentru ca educatia si viitorul  lui depind de mine. Daca nu dadeam, ramaneam un neica nimeni. Asa am dat si parca parca as fi cineva.... Cine? Inca nu stiu.
Viata fara bani ar fi doar un ceas fara limbi.


- va urma-

Sa nu uiti niciodata ultimul Tzzzrrr- Re editare

   Azi, 14 mai 2011, a sunat telefonul. 

Era un apel ce il asteptam. Era un sunet din trecut. Un scancet de durere, teama, dispret si angoasa. Era o voce familiara, totusi lasata de mult in urma, in umbrele trecutului. Stiam ce va urma, asa ca am am procedat ca de fiecare data….

             “Saru’mana, ce mai faci? “Si am ascultat…. Aveam putin TIMP, asa ca totul se petrece grozav de repede. Cuvintele curg pe langa mine, ascult dar nu aud decat cum imi tremura sufletul. Imi aud respiratia cum trepideaza si incerc sa o controlez. Vesti bune, vesti rele nu se stie niciodata care m-ar bucura mai mult. Cert e ca ma nelinisteste, chiar si  cand totul e rece si formal. Recunoaste ca nu are TIMP sa ma intrebe despre mine… niciodata nu are…

               “Dar poate altadata avem  mai mult TIMP… noutati?” Gandesc cate noutati se pot petrece in 20 de ani si ma eschivez cu raspunsul… formuland o noua intrebare. Pentru ca nu e vorba despre mine in povestea asta…. Niciodata nu a fost… Cu toate ca este povestea mea…” Oarecum… esti bine?”  Pauza scurta imi gatuie rasuflul si sapa un abis in inima mea… Oricat de impresionant  de detasat as fi in discutiile noastre, mereu pamantul mi se surpa sub picioare. Inchid ochii. Sunt puternic. Si am supravietuit.

                 TIMPUL a ucis persoana aceasta pentru mine, insa chiar daca eu am supravietuit, in unii ani mai primesc cate un telefon… Un sunet surd care ma testeaza… Apoi se aude tonul, iar tacerea imi spune….Bine, ai supravietuit…. Si ?!?!?! Acum poti trai cu tine?.... Dar cu mine?...



Aer strain din basmul refrigerat

Nu era una la parinti si nu era nici cea mai mica.
Nu era mare catusi de putin. Nu, nu era voinica.

Sa povestim astazi despre o femeie care doneaza timp?
Nu doar sange, nu doar bani, nu doar glume, ci chiar ani.

                          Sa scriu despre ea ar fi menit sa fie ceva extraordinar....

        Sa ne imaginam ca personaj, cea mai impresionanta femeie din cate ati cunoscut. Genul dupa care sa intorci capul pe strada delirand, sa te cufunzi in valurile privirii ei electrice. Sa se linisteasca pruncii din plans cand o zaresc zambind. Orgasmic, sa ti se topeasca picioarele cand te atinge cu mangaierea ei calda de cuvinte. Sa te simti cel mai puternic in preajma ei pentru ca este sursa fortei tale interioare de a fi unic si mereu creator.

                        Sa scriu despre ea ar fi menit sa fie ceva  moralizator...

         Sa te indragostesti de ea pentru ca munceste precum un barbat, pana la epuizare si este eroina perfecta. Ea este o zeita pentru oricine isi incruciseaza drumul cu al sau pentru ca este o straina care ofera la cerere timp. Timp in care asculta, alina cu lectii de viata, incurajeaza, apoi merge mai departe spre viata sa nelipsita de secrete terifiante. Dar pentru tine este minunata, pentru ca te transforma. In barbat.. in femeie... in ce iti doresti sa fii, sa iti indeplinesti visele si sa fii fericit.

                          Sa scriu despre ea ar fi menit sa fie ceva amuzant...

         In timpul in care tu iti pierzi mintile dupa ea, aceasta femeie are un efect asupra ta pe care il constientizezi abia dupa ce te opresti din hohotele de ras. Este ciudat de amuzanta. E genul care adopta copii in tacere, sa faca o diferenta in viata lor, sa le ofere o sansa la a fi obraznici si a indrazni mai mult. Stie sa se joace, sa taca, sa accepte, sa isi echilibreze asteptarile si sa genereze efecte miraculoase ale caror cauze, misterios se face ca nu le cunoaste. Cum de stie sa fie copil, adolescenta felina, gratioasa sotie, intelectuala companie, mama protectiva si bunica zgubilitica, inca dinainte de a se naste?


                         Sa scriu despre ea ar fi menit sa fie ceva nitel socant...

      Caci pare ideala dupa fiecare cicatrice ascunsa de pe piele.  Este ideala, dupa fiecare hematom, dupa fiecare palma, dupa fiecare picatura de sange. Pare un fenomen dupa fiecare bataie de puls accelerata de geamuri sparte, colturi de mobila sau  cuvinte vulgare. Este un fenomen, dupa fiecare data cand ii este inger pazitor demonului ei, chiar si atunci cand il elibereaza in lume ramanand neprotejat decat de o karma fulgeratoare.

     Fiecare gol din suflet il  umple cu zambetele  de recunostinta ale altor straini. Fiecare rana deschisa o vindeca cu satisfactia incercarii a ceva nou, a depasirii limitelor si temerilor. Fiecare vanataie o acopera cu sarutarile celor care o iubesc, si acestia straini de viata ei. Fiecare taietura o acopera cu imbratisarile copiilor ei, copii fidele ale destinului sanctificat. Fiecare umbra de tristete, dezamagire, durere si declin le alunga creand solutii si reconstruind vieti ca un medic, ca un psiholog, ca un zidar, ca un profesor, ca un profet.


Dar daca as scrie despre o femeie ca toate  celelate? Nici prea prea... nici foarte foarte...

Sa ne imaginam un al doilea personaj, "cea mai" comuna femeie din cate cunosti. Atat de banala incat, in locul tau, nu as mai continua sa citesc postarea asta. Zau asa, nici nu imi mai vine sa scriu. Pai are rost?

                               Sa scriu despre ea ar fi menit sa fie ceva stereotipic...

           Se trezeste dimineata, se spala, mananca, se imbraca si merge la munca. Gateste ca restul femeilor. Vorbeste despre familie, retete, cosmetica, moda, stiinte, arte sau politica. Se enerveaza usor cand e stresata. Face usoare crize cand nu este luata in serios, sau devine pisaloaga cand copiii nu o asculta, caci este prea protectiva. Se intristaza ca oricine si e deprimata cand se simte la capatul puterilor. Plange cand este emotionata si sufera cand ceilalti sufera. Este prima si ultima femeie care o vezi pe strada. Este oricine.


                                 Sa scriu despre ea ar fi menit sa fie ceva inutil...

          Este strainul perfect, doar tu esti diferit. Este acelasi zambet, aceiasi privire, acelasi mers sau voce si are aceiasi viata cu primul personaj. Doar TU esti diferit, cel care ai cunoscut-o pe superfemeia din basm, desi ea incearca sa treaca neobservata, sau cel care inca nu o cunoaste, desi ea umple cu viata fiecare incapere in care se afla.

                              Sa scriu despre ea ar fi menit sa fie ceva  tipic..

          Era normal sa existe un circuit al povestii  in care dedublarea are loc in oglinda. Tu, cel care citesti  in loc sa privesti doua tablouri, unul in culori mai calde si altul in culori mai reci, de fapt te  metamorfozezi in doua stari diferite generate de aceiasi persoana pe care inca nu ai cunoscut-o, dar iti da senzatia de deja vu.

                    Sa scriu despre ea ar fi menit sa fie un intreg roman, nu doar un capitol...

             Pentru ca este orice femeie din viata ta.... mama, sora, bunica, fiica, prietena, iubita, colega sau straina care iti imbraca viata in culori ale caror nume nici nu il poti pronunta. Fie ca o urasti, fie ca o iubesti sau iti e indiferenta, viata ta fara femei, nu ar fi neaparat mai buna, nu ar fi neaparat mai rea, doar nu ar mai fi la fel.
Iar "la fel-ul" asta se refera la toate clipele importante din viata ta in care nu ai fost singur, la toate lectiile pe care tot nu le-ai invatat, la toate clipele in care nu mai exista nimic pe pamant decat tu cu ea.


De unde vine aceasta super femeie? Acest aer strain? Habar nu am. Dar tin sa ii multumesc pentru ca este cel mai frumos cadou pe care l-am primit din divin. Pentru ca ea ma face sa ma simt ca acel vin, dulce sau sec, ce ia forma ei, al  paharului cu care ma inchin...



Nu era una la parinti si nu era nici cea mai mica.
Nu era mare catusi de putin. Nu, nu era voinica.


Multumesc lui Z.


luni, 16 septembrie 2013

Coarda, BIG-ul si aragazul

Am traversat spre clar de luna
Sa urmez o cale buna
Apoi am stat si-am asteptat
Cum sta leul la vanat.

Am iesit din casa, caci uneori mai trebuie sa mai faci si din astea in ciuda avertizarilor de prima zi de scoala de la meteo. Ploua cu uniforme, buchete de flori si un trafic infernal. O agitatie atat de amuzanta cand treci in reluare prin viata ta, incat crezi ca ar trebui sa fii atent la imaginea viitorului.
 Ce m-a pocnit nu a fost  din viitor, dimpotriva m-a izbit trecutul. Trecutul a ceva inca nedefinit. Era pauza probabil. Pe langa creta de pe asfalt, sotronul balanganit si mingile deviate din curtea scolii, mai era ceva care m-a oprit in loc. Doua codite sareau in aer si erau transportate iar si iar catre o noua dimensiune de fiecare data cand portalul magic trecea deasupra capului. Lumea mi se schimba cu fiecare saritura pe sub coarda a fetitei aleia. M-a vazut si s-a oprit, iar eu am mers mai departe.

Frig simteam lovind in oase
Fumul iesea grabit din case.
Am terminat si de rimat,
Ca-ntre stele-am inghetat.

Am ajuns acasa si sa mearga ziua mai cu spor, am pornit miscarea melomana. Doar ca uneori ar trebui sa ai grija ce iti doresti, caci s-ar putea chiar aia sa gasesti. Nu a fost cazul meu, desigur. Doar suna bine un citat prapastios aici ca pentru o poveste de spus pe limbile focului de tabara.  Si din butonat in butonat, ca intr-o revelatie "Puff Daddy" cu "I'll be missing you" mi s-a aratat. Era artistu' cam pe la refren si o zicea cu patos si cu zen, cand din nou am inghetat si pe Christopher George Latore Wallace il vad acolo comemorat.  Cat imi mai placea melodia asta inca din copilarie, cand nici nu invatasem engleza, sa o inteleg. Nu ca acum as deborda de maturitate sau ca as putea tine cursuri la Cambridge cu engleza mea, insa macar la varsta asta  inteleg  ce zice P Diddy. Nu o foarte mare realizare, dupa atatia ani, recunosc. Traim din micile placeri ale vietii unii dintre noi, altii din fantasme.


Si ce am invatat din stele 
E sa imi vad de ale mele.
Dar  cand soarta ma ingana
Ma vad cu cerneala pe mana.






Schimb canalul ca parca as vrea sa aud ceva inteligent. 

*NOTA catre sine.. daca vrei sa asculti ceva inteligent ... nu te uita la stiri....

Am schimbat pe canalul de stiri. Long story short( ca sa se vada ca am mai invatat si engleza)... Una mica nu a mai apucat prima zi de scoala azi, din imaturitatea bunicii sale, care a vrut doar sa isi bucure nepoata cu doua trei baloane umflate la aragaz. 

De aici... nu s-a mai bucurat nimeni. Nici fetita din curtea scolii care acum nu va mai avea colega de banca, nici Notorious BIG  de acolo din ceruri ca cineva i-a luat ad literam  mesajul melodiei "Sky is the limit" si nici eu cand mi-am dat seama ca nu mai pot aduce inapoi pe cineva decat prin flash backuri si ca imi este dor.

Dor de bunica-mea care sarea coarda in parc, langa mine, cand avea vreo 70 de ani...ca asa ii prescria doctorul sa isi mentina sanatatea...(s-o fi referit la dragostea de nepoti sau la miscarea in aer liber?)

Dor de bunica-mea  care nu mai este printre noi, dar acum ceva vreme era zeita vinilului cu toate  povestile alea la pick up pe care adormeam hipnotizata pana sa invat ca P Diddy va avea o melodie dedicata cuiva drag plecat intr-o lume mai buna.

Dor de bunica-mea care m-a acoperit mereu in fata parintilor cand am incercat sa bag clame metalice in priza pentru ca... nu-i asa... cand vezi doua gauri.. clar ceva lipseste de acolo... Eram eu.. cam la un metru departare intr-un fermecator joc de artificii si scurt. Am inceput sa rad cand am facut legaturile si mi-am amintit ca asta era stilul ei.. ca un fior pe sira spinaii.. cu un zambet  si o mangaiere angelica .... intrecea imaginatia oricarui nepot...

Asadar, azi nu prea am despre ce sa scriu, doar te salut bunico, cu toata stima si respectul si astept telefonul tau sa imi spui "Aterizeaza bunica.. parola... shh.. te iubesc". 

In memoria celei care a lansat faimoasa replica ce imi terorizeaza prietenii : "Ti-am zis azi ca te iubesc?"









joi, 12 septembrie 2013

Bad at being good? Questions betray

Have you ever smiled cynical to your destiny's face? No matter how good you are, you keep on finding out you are better at being bad?

Let me ask you this and try not to answer me with a smile and a  violet look in your eyes.



1. Steady. Have you ever been the bad guy for doing the right thing? Took the blame on something you didn't do? A refuse on your lips to protect a loved one. A moment of silence when everybody screams for an answer. A critical comment to transform a kid into a man? A punishment for a lesson not too late to learn? Have you ever been feeling misunderstood by the angle of the opponent? Do you care about what others think or you just go away with your goals? Go on...  tell me ... Can you pay the price for being a renegade? Or can you sacrifice your life by being the best nice guy that makes everybody tingle?

2. Light. Ever been that person that posts a picture with a group of friends in witch only you look acceptable? Why are you lying to me? They still get the laughs and the great memories. It's just that you are getting to be the ogre of the scenario.

3. Heavy. You are still the bad/ rough guy if you know the storm is coming and you still get yourself out there without the  umbrella to become soaking wet and pretend you were not expecting that. As a challenge accepted, the taste of glory under an innocent mask doesn't cover your unspoken intentions. For all of those who can play a ball.... bad bad.. people :)

4. Tricky. Some of us have a taste for scandalizing. I do appreciate those people who are trying to avoid being the center of the scene. But if the glove fits...? what can you do, eh? You can't dodge all the bullets, so sometimes, the victim becomes the center of attention. Are you going to turn the tables and turn it into your advantage?  Defend yourself? Hmm are you the good , the bad or the ugly now?

5. Slippery. Have you ever been put into your place by someone younger? Tell me how does that feel? Bad cause you weren't expecting that you were placed in a bad light? Bad cause you felt guilty after teaching them a lesson with invalid arguments just so you are right? Or good because they made you feel lessons are made to be learned by anybody at any age?

6. Medium rare. Have you ever stolen innocence? Or took someones breaths away? I never felt bad for guilty pleasures. Do you restrain yourself and always do the right thing as a good honest guy? We all try. But we are only humans and everybody knows curiosity killed the cat. Within temptations we are the martirs of our own worlds and the other moral values are a bit up side down. Do you prefer to be tortured for being good or punished for being bad?

7. Blue pill. Have you ever believed in someone/ something that was only in your head? Ever started a riot for a single belief ? How can you fight for one dream with everyone against you? Are you crazy? Do you think about yourself that you are unstoppable, invincible, surreal? Are you the bad guy if you are right and the world is wrong? Or if the  you are wrong and everybody is right? Don't hold your breathe just yet, smile cause you will never get to be bad or good.

You will always get to be yourself in just the right dosage. Stop pretending and stop complying. You will never get it right 100%. You are not God, Allah or Buddha. You can just learn, apply and evolve. Just don't forget to be happy and smile. It would be a shame to lose all the smiling reasons that are reveled right there, in front of you.

For all of these I want to thank you,
especially for teaching me how to be bad at being good or being good at being bad.