luni, 28 ianuarie 2013

Serafimul erotic in 6 simturi

Citesc pagina 7 si vad " chip al dragostei care umple de murdarie inima omului de la varsta pubertatii pana la batranete..."

Am sorbit cu mintea intunecata din paharul plin. Acum sufletul il curat tot sau il intinez pana la capat? Nu ai un sentiment de "unfinished business" cand lasi un pahar nebaut? E ca un fel de a pune puncte, puncte la final de fraza... mai am ceva de zis... dar o sa revin.. sau poate nu. cum am chef. acum nu imi bat capul cu tine totusi....dar ma tine ceva. un junghi, ori poate o erectie. Simt  ca mi-a ramas pe buze o picatura. Ador senzatia asta. De buze umede.

Degetele imi miros a cerneala. Am dus mana la gura sa sterg urmele de vin rosu. Prea mult duce la pacat, prea putin vine din sacralitate. Cerneala, petele, sudoarea, lacrimile, ranjetul, sunt in trusa. Sunt in echipamentul complet pentru o noua zi de munca. Creatia divina iese din mine!...si iata si profanul. Care se lafaie in cuvinte ce ies din Cuvant. Sunt un om slab, nu ma pot abtine, caci nu vreau decat sa miros un trup nou. Un creier, sa ma pot juca si o piele sa o pot gusta.

Nu buzele. Nu buzele dintr-un sarut iti arata gustul unui om. Ci sira spinarii. Cele mai multe terminatii nervoase, o simfonie pe care o memorezi  si daca esti un orb. E singura muzica care iti vibreaza in palme. Si te inalta. Cel putin pe mine... ma ridica la cer. Asta pana sa cad din nou in disgratie si raman doar cu gustul pielii tale, pe note inalte. Ai dat peste pahar.

Vreau mai mult. Am auzit, da. Ai spart paharul si ai nascut ceva in mine. Ceva ce imi taie respiratia pentru moment si ma imbata precum vinul de pe jos si cuvintele ce curg din cearceaf. Repede. Vreau sa aud. Un pumn in perete? E absurd. Tu esti un inger. Iar eu te distrug. Nu asta. Nu geme. Se aude falfait de aripi si semeni umbre caci te inalti si fugi de mine, doar sa ma pot mantui prin tine. E prea tarziu. Aud mai bine. Noi doi, am spart faianta langa tine.


Citesc pagina 7 si vad, ca mintea mea este prapad,


Vad cartea de pe noptiera si cum ingerul a zburat de pe etajera.
Vad paharul meu pe jos si simt gust al unor nopti ce vor fi de prisos.
Vad cerneala inca vie si ranjesc ca-ntr-o betie, ajung foaie sa ma-nchin tie.
Vad ca ce a plecat de mult, ma face rima sa mi-o ascult.
Vad ca ce a ramas  sa fie, rimeaza-n autobiografie.
Citesc pagina 7 iar pe dos si ma gandesc... oi fi sfant sau pacatos?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu