miercuri, 29 ianuarie 2014

Mai putin abstract cu mai mult contact

Mi-am tras ochelarii pe nas si am mijit ochii in monitor. Toata lumea posteaza despre frig, iarna, ger si zapada fie poze, filmulete sau comentarii. Ma simt atat de conectata la realitate, numai cat am vazut un cuplu cum se saruta in zapada si altii cum dezapezesc masinile...

(Nota catre sine: lopata aia de la hornbach face toti banii, cu lanturile sa vad cum stau anul asta ;).... )

Dau ochelarii jos, cobor din pat. Pe la televizor coduri peste coduri, avertismente, oameni care isi fac treaba, oameni care nu isi fac treaba, mai da pe unu' afara din administratie ca l-a luat iarna prin surprindere, trenurile si cursele regulate mai inregistreaza intarzieri, drumuri inchise.

(Nota catre sine: ar trebui sa combin o saniuta la o saniuta, cred ca ceolofanul si farasul de anul trecut  au ramas mostra de muzeu impreuna cu bucati din fundul meu tabacit. plus 2 vanatai)

Astia cred ca ma pacalesc, cum Doamne sa fie iadul alb afara? Ma spal pe fata, ma spal pe dinti, ma uit atenta sa vad daca nu au picat doi prin canalizare. Nu, e ok, doar apa este bocna, dintii sunt la locul lor. Incep deja sa tremur mandra ca m-am trezit  fara sa fac atac de cord de la apa rece ca gheata. Convenabil si sfidator de pe marginea geamului de la baie cineva rade suierat de mine.

(Nota catre sine: Vantul doar suiera nu rade, iar zapada nu e nici convenabila, nici sfidatoare, e mai degraba... o sa am o surpriza mai tarziu..uda.. )

Ma echipez in armura de spartan moldovean: manusi, caciula si fular. Ies din casa. Dupa care dau sa ma intorc ca in desenele animate, ca ma izbeste frigu', dar eu nu renunt asa usor si plec darz spre lift. Primele injuraturi printre dinti imi incalzesc cavitatea bucala. Inca nu mi-a sarit tot smaltul. Poate lumea nu e chiar atat de nebuna si o fi iarna afara, dar nu atat de grav.

(Nota catre sine:  zapada-i tare jucausa, te face sa mai derapezi si sa nu uiti sa te distrezi in timp ce umarul iti luxezi.- versuri inspirate din batrani. Cei de pe strada care alunca pe gheata...)

Patinez pan' la metrou. Lumea tremura de dor. De vara evident, caci in perioada caniculara vom fi nostalgici dupa un crivat care iti reconfigureaza fata precum un tablou de Van Gogh. Si senzatia aia misto care doar iarna te umple de...bucurie usor pe crac.... incepi sa nu iti mai simti degetele, picioarele iti sunt grele, chiar daca vantul te ridica pe sus de parca ai avea 15 kg  cu totul, unghiile ti se desprind una cate una, iar cand incerci sa respiri sa te incalzesti ti se lipesc narile sau iti curge nasul.

(Nota catre sine: serveletele umede nu ajuta iarna decat la a-ti transforma nasul intr-un simbol al alcoolismului profesionist- rosu bordo)

In metrou parca esti in Dumbrava Minunata. Numai licheni, muschi si ciripituri razlete cu niscaiva chipuri inlemnite. Ma bucur de un pretios loc liber ca  de ulciorul cu galbeni de la capatul curcubeului si alunec usor spre el pentru ca este numai apa si zapada pe jos, sub binecunoscuta reteta denumita fleoscaiala. Sa fim antisociali zic si sa renegam iarna.

 Dau manusile jos, bag mana dupa casti sa ascultam putina muzica, in timp ce incerc sa inchid radioul care ma anunta din nou...ca este IARNA. Castile nu le simt in urechi, dar se aude ceva care imi incalzeste fata cu un zambet. Bag mana in geanta ca dupa un pocal datator de viata.

Cand sa scot cartea si sa citesc, vitregita imi este soarta si anotimpul imi da iar peste bot... Nu pot da paginile pentru ca nu imi simt degetele. Pana mi se dezamortesc..ajung la destinatie. Afara din metrou stupoare... Tot iarna. Toate dezbaterile din mijloacele foarte bine informate ale mass mediei, singurul subiect de maxima anvergura al zilelor noastre NU este o MINCIUNA. Afara inca NINGE....

Nu ma intelegeti gresit, nu urasc iarna. Doar iubesc caldura si planuiesc sa ma razbun din plin.
Asa ca ia aminte la apelul meu, tu, sus numita IARNA! Te astept pe interval cu orice arma ai in dotare la o confruntare pana cand una dintre noi va ceda! Nu voi arata mila si voi  pogori asupra ta cu sanii, patine, schiuri, placi,  bulgari si oameni in zapada. Te voi lua la tranta in lupta dreapta si cu chilotii uzi de va fi sa ajung acasa, tot nu am sa cedez sub presiunile tale! Iti Jur ca la final nu va ramane decat un singur razboinic in picioare!

(Nota catre sine: Vinul fiert cu scortisoara sau fara, face infrangerile mai suportabile si sabotarile mai aburinde? )


luni, 27 ianuarie 2014

Caractere mari, caractere mici si cifre- Parola unui zambet - Partea a IIIa

Cifre (61743)

Iar pentru ca parola mea sa fie completa, dupa caracterele mari, dupa cele mici, ce ne face mai puternici in securitate decat adaugatul cifrelor?

Mentionam ca nu suntem decat niste matrici. Subliniem  cu strictete ca numarul de pe ecuson, numarul de agent, numarul de inregistrate din inchisoare, numarul de inmatriculare  al masinii, numarul cnp si poate chiar si numarul sustinut aseara pentru o procreere, toate aceste numere au fost ajustate riguros pentru a nu permite nici unei virgule sa se strecoare evaziv in estimarea noastra.


Urmarim eliminarea constanta a erorilor si  optimizarea extrapolarilor spre previziuni ascendent pozitive.
Asta spun oamenii ce au creat masinariile, algoritmii si parametrii rezultatelor sau masinariile care nu au nevoie decat de variabile sa ne puna la locul potrivit? Mecanizam, dezumanizam, sau ne jucam?

0- e gaura din covrigul zilei dinainte de salariu. a nu se pacali cu limba pentru a umple golul.
1- e primul si ultimul lucru pe care ti-l spun  azi. a nu se sterge cu degetul pentru a modifica continutul frazei.
2- e dualitatea alegerilor mele. desene animate cu ingrasi sau dracusori? a nu se musca din marul cunoasterii fara a clenfani din strugurii repercursiunilor.
3- e Trinitatea si atat. a nu se incerca marea, cu sarea si norocul a3a oara, castig garantat.
4- e perfect. fara tine. a nu se despica in echipa firu-n 4 ca pana si apostolii raman 3, luca si matei.
5- e casatorie dom'le. asa zice in numerologie. a nu se amesteca borcanele cu pamant, apa, aer, foc si eter.
6- e de fatalitate, fatalitate, fatalitate. a nu se scrie, ca-ti va descrie mai mult decat ai vrea sa se stie.
7- e de spiritualitate, legaturi si noduri toate. a nu se dansa fara a crea cu picioarele harta si materia.
8- e de lider si de zel. a nu se culca 8-ul. nu se mai termina, de cand mi-ai spart clepsidra.
9- e rasturnarea de situatie ca legatura dintre trecut si prezent. a nu face exercitii de clarvedere. ca daca muti unghiul, te ia de fatalitate junghiul.


Nu vreau sa imi mai tai din vise,
Nici din alea compromise.
Asadar, acum se pare.
Tind delicat spre visare.
Cu litera si cifra din mine
Nu ma joc sa fac iar rime.
Intelegi sau sa repet
Cantecul meu desuet?
Parola acum ti-a fost data.
Ce usa descui de indata?

Caractere mari, caractere mici si cifre- Parola unui zambet - Partea a IIa

CARACTERE MICI

  A durat foarte mult pana sa pot scrie despre aceste caractere mici, insa deoarece cred in estetica uratului, mi-am luat inima in dinti si am facut o incizie in suflet, de dragul artei.

 Nu vreau sa vorbesc despre politicieni. Politicienii din Romania. Despre razboaie. Razboaie intre religii sau pentru supravietuirea de zi cu zi. Nu despre sfere de interese. Spalare de bani, de creiere. Trafic de fiinte umane. Pedofilie. Nu voi vorbi despre defrisari, otravirea apelor sau sclavagismul in nonvalorile altora.

  Nu vreau sa vorbesc despre macroclimat pentru ca totul porneste din sine. Din tine. Din gesturi mici, din 7 ani de acasa. Din prima palma care o vezi  ca o primeste o mama de la sotul ei. Din primele abuzuri verbale ale caracterelor mai "tari" din scoala. Din  tepele celor mai buni prieteni.  Din dezamagirile marilor iubiri infidele. Din corectitudinea "sefiilor" fara stofa e lideri. Din a nu sti sa spui "imi pare rau" ca ti-am sfasiat sufletul. Ca te-am marcat fizic sau emotional pe viata. Din ce in rest... nu am mai aflat, dar presupun ca din lipsuri. Din dorinta de a compensa pierderile din frageda tinerete. 

nu ridica tonul. imbunatateste-ti argumentele.


 De ce am ales sa iert caracterele mici? Poate ca pentru ca le completeaza pe cele mari si se potenteaza reciproc pentru un echilibru al lucrurilor. Poate pentru ca sunt incapabila sa urasc. Poate pentru ca mai cred ca pot schimba ceva in mine care sa trezeasca reactia corecta in ei. Poate pentru ca vad  expres binele din tine si incerc sa ma vindec pe mine. Poate pentru ca sunt un caracater mic, urat, avid de rautate fara scrupule,  cu o pleada de injuraturi drept argumente, cu o sete pentru santajul emotional, pentru agresivitate si  violenta, pentru trait la limita, fara reguli si fara restrictii. Poate pentru ca am ucis la randul meu  alte caracatere mici si acum ma simt un caracater mare, justitiar? 

Cand pui perna pe fata unui om ce se afla  in chinuri, te numesti un caracter mare sau mic? Nu mai pare atat de usor sa  discerni binele si raul in contextul zonelor gri, ale circumstantelor necunoscute. Doar pentru ca raportezi lucrurile la sistemul tau de valori nu inseamna ca ce faci tu e bine si ce face restul e rau, pentru ca e diferit. Inseamna doar ca te raportezi la alt sistem metric, la alte cifre.

Sa va intreb ceva. Ce fel de cifre folositi sa gradati situatia in care cineva moare tarandu-se intr-o scara de bloc, ca un caine, probabil in chinuri, probabil  infrigurat, probabil fara sa intoarca o privire pentru ca pare un simplu boschetar? Apoi cand aflati ca in acea scara de bloc se aflau copiii si familia sa, catre care tindea sa nu fie singur, ce va inspira acest tabloul ? Presei...in urma investigatiilor, scenariul asta a inspirat faptul ca potrivit vecinilor... familia il ignora. Copiii nu ii dadeau drumul in casa, sotia dupa ce l-a dat afara din casa, nu i-am mai dat o cana de apa si l-a lasat pe strazi singur si vai de el, sa duca o viata de condamnat, destinat fara mila la o eternitate de singuratate si neputinta.

In lumina faptelor de-a lungul  a catorva ani buni fara zambete,cu tipete, injuraturi printre dinti, pumni in masa, spart usi, violenta domestica, alcoolism, insomnii nelipsit de teroare, abuzuri verbale, agresivitate in casa si in public...sotia a divortat, a ramas in umbra scandalurilor cu ai sai copii si a construit  dupa partaj o viata noua, in spatele usilor inchise. Sotul respins si de restul societatii a primit ajutor din partea ei o perioada, pentru ca era singurul sau sprijin si pe vremuri familiile se concepeau si din iubire.

Ulterior stilul de viata l-a prins din urma si i-a marcat urma de asta data definitiv si elegant irvocabil la capatul scarilor si al zilelor. Ea a fost o femeie rea si copiii fara suflet... pentru ca nu erau acasa cand s-a intamplat tragedia.


 Un caracter este mic sau mare, in functie de geamul prin care il privesti sau in cazul de fata, in fuctie de care parte a usii te afli cand iti pune lumea intrebari. Mi s-au strepezit dintii. Plec sa topesc zapada.