Materiale pe pozitii

Obisnuiam sa am grija de cei dragi. Sa ii protejez intr-o manusa de catifea si sa ii privesc dintr-un colt al camerei, intins pe covor, pe burta, cum surad. Iubesc oamenii care zambesc, chiar si un suras trist iti lumineaza incaperea, viata si intreg sufletul. Si mi-am facut din zambet un motiv de a trai.

Obisnuiam sa ma apropii de "cei mai" perfecti straini. Sa ii strang intr-un buchet neomogen de caractere ciudate, respinse de societate, infasurati intr-o panglica de satin sa imi alunece printre degete. Iubesc oamenii care stiu ce vor si ajung sa ii admir de pe un zid de beton cu calcaiele infipte in margine si cu vantul fluturand  in fata un steag al biruintei asupra destinului. Si mi-am facut un motiv de a trai, din a respecta orice maniera creatoare de solutii.

Obisnuiam sa pun piedica iubirilor. Sa le cuprind intr-un nod de casmir si sa le rasfir ca pe margele. Ingenunchiat si-n palme porneam un start al neasteptatelor aventuri si alergam spre cele mai intrigante obstacole. Iubesc oamenii care invata din greseli si nu se tem sa inceapa o noua cursa. Si mi-am facut un motiv de a trai, din atingerea pielii de casmir.

Obisnuiam sa muncesc alaturi de cei multi. Sa ne tocim cravasele din piele. Sa ne taram pe coate prin transee, sa ducem targeturi-le-n dinti, sa tremuram la fiecare soc electric pana lasam in pana de curent etaje-ntregi de rugaminti. Si mi-am facut un motiv de a trai, fara sa stiu, il auzeam repetandu-mi-l, in somn.

Obisnuiam sa nu uit ca sunt liber. Sa fiu singur intr-o mare de oameni si sa fiu implinit desi, departe de ai mei. Sa imi imbrac tablourile viselor in matase si sa le urc pe tavane. Apoi, le priveam de jos in sus, pe spate, sub valuri de baldachin,cand calatoream cu tine-n noapte.  

Si am facut motiv de a trai intre pozitii,
Din enigmele cuferelor ferecate-n superstitii
Si am facut motiv de a trai in materiale
Din muzica si drumuri ancestrale.