duminică, 28 iulie 2013

Degradari in grade si gustul de CnH2n+2OH vara

Abstinenta... ooo, tu...cuvant parsiv.

Da senzatia de putere, dar induce starea de regret. Tinde spre perfectiune, dar strecoara sentimentul de neimplinit. Cu toate astea, in cotloanele primei camere a mintii mele( in care improvizatia, spontaneitatea, obraznicia si impulsivitatea jocurilor sunt evident gardieni de seama) abstinenta... retinerea de a nu consuma.... imi face o ciudata legatura cu absintul, care spre deliciul meu, pare sa aiba aceleasi caracteristici....Da senzatia de putere, dar induce starea de regret? Tinde spre perfectiune, dar strecoara sentimentul de neimplinit?

O idee putin rostogolita din vremea prohibitiei, dar cele 70 de grade ar putea usor indoi si omul cu principii morale croite in litera legii, un super om care nu greseste, isi asuma, dar nu consuma?

 Este abstinent si vertical in fata verdelui pocal,  omul care e creat sa invete doar din pacat?



Si din pacat de-as invata, pirat pe mari mereu as sta,
Caci negrul e culoarea mea si romul me-ntelege aievea...
Din cele 40 de grade,  mi-aleg sa port doar cruciade
Sa-mi cuceresc demonii mei, femei, comori si gust de zei.
                                   
                                      

        Si daca tot sorb din culori, rosu  imi reaminteste ca cel mai placut mod de a savura un vin in afara paharului pre racorit este picatura cu picatura de pe corpul tau. Ma integrez si dezintegrez in toate cele 13 grade. Atat de profan si atat de divin ca ma prefac din apa in foc si apoi in pheonix la loc, pana ce trupul nu imi pluteste in deriva. Toata lumea mea este aristocrata cand beau un vin bun. Toata lumea este politicoasa. Manierele au ajuns sa fie atat de rare, incat sunt erotice. Drumul lung dinspre depresie spre boem, dinspre intelepciune, spre mistic. Vinul are gustul unui sarut, vinul meu are acum gustul tau.



Si daca absintul poate ridica nota depravarii in registrul  relatiilor  straine si bolnavicioase, romul si wiskey -ul l-as recomanda pentu cei mai buni prieteni, cu stil si spirit de echipa in plin sacrificiu pentru o viata in care iti asumi orice provocari, afaceri si actiuni extreme. Insa cand seara ajungi pe acasa, stii ca paharul de vin de pe masa o sa iti deturneze fiori langa persoana ce atat o adori. Iar berea... te infrateste si te dezmosteneste cand te orbeste  zici ca paleste, dar te loveste cand ala din fata mai abitir zambeste.


Nu am rabdare si asa ca iti spun,
Berea credeam ca-i alimentul Bun,
Are e-uri, asta e drept
Dar se bea in familie, caci are efect.

Este relaxant si e de bon ton
Bine dispune, te simti iarasi om.
Impaca  familia de orice grimasa
3-5 grade lichida, spumoasa, carbogazoasa.




Andas they say... my blood type is coffee. Ai spune ca e singura mea bautura care e non alcool. 
Te provoc. Spune-o....

2 comentarii:

  1. Whiskey-ul are stil , nu spirit de echipa. Romul e pentru depravare, pentru bucuria din sufletul sarac. Whiskey-ul si romul nu le-as recomanda prietenilor. Poate pentru simplul motiv ca stilul cere eleganta, finete, rabdare si liniste intr-un colt alaturi de mirosul fin al cartilor si rafturilor de lemn, pe cand romul cere haos, cere si impune (la imperativ) fara niciun fel de constiinta asupra consecintelor. Romul e bautura saracului, facuta din trestie de zahar (uneori cea mai proasta trestie de zahar) . Cei care apreciaza stilul, rafinamentul whiskey-ului nu se combat cu saracia care poate fi bucurie intre oamenii din primele randuri , cei care cladesc fundatii solide pentru imperii masive.


    "When Rain is here, i will embrace her whispering wind" <>

    RăspundețiȘtergere
  2. i like your twist. but over a drink i can prove you not neceserly wrong, but the other side of the glass. wiskey si spirit de echipa.. Nu stiu daca ai vazut serialul mad men, insa chiar stimula echipa de creatie wiskey-ul acolo, printre alte caracteristici ale sale.

    Sunt de acord cu tine la discrepanta de stil intre wiskey si rom, insa sunt un om al contrastelor si poti avea prieteni care sa intrupeze eleganta, finetea [craii de curtea veche? :) ] Legat de mediul care imbratiseaza lumea cartilor, din nou sunt perfect de acord ca i se pliaza cel mai bine paharul de wiskey.

    Insa recunosc ca ma hranesc din capricii si la nivel personal "haosul" dezvolta mediul creativ , transcende limite si regenereaza inspiratia in fata improvizatiilor. Imi place sa calatoresc in cele doua lumi, a oamenilor din primele randuri si a celor aristocrati, fara a fi incomod in vreuna. Surprize delicioase poti regasi mereu ca provocari de penetrat.

    Aprecierele mele pentru stilul tau si totodata te invit sa incerci si celelalte culori ale paletei. S-ar putea sa nu iti displaca in totalitate. La urma urmei pe toti ne definesc atat umbre cat si lumini.

    RăspundețiȘtergere